Comentarii (0) Reclamație film
  • Alege un server =>

loading...

loading...

Doneaza Ajuta Site-ul...

0.0

loading...

Color of Pomegranates (Sayat Nova) - Culoarea rodiei (1968)

Film cult hiperstilizat al regizorului armean Sergei Parajanov, care prezintă viața unui poet si muzician din secolul al XVIII-lea, Sayat Nova. Filmului i-a fost refuzată distribuția o perioadă îndelungată, în mare parte datorită controverselor pe care le-a stârnit și încarcerării regizorului de către autoritățile sovietice. Considerat un melanj de poezie, etnografie si cinema, filmul, recent restaurat, a fost votat al 84-lea cel mai bun film din toate timpurile in topul Sight&Sound din 2012.

Vizualizari: 301

Categoria: Biografic, Dramă, Muzical, 1968

Regizor: Sergei Parajanov

Data Adaugari: 04/12/2019

Scenariști:

Uploader: kukoolcrivat

Durată Film: 00:38:01

Claritate: HDRip 720p

Premii: N / A

IMDb: 7.7


loading...
Cel mai bun film al lui Sergei Parajanov este totodată cel mai radical și mai obscur. Pentru regizor el a însemnat debutul celor mai serioase probleme pe care le-a avut cu autoritățile moscovite, care au culminat în condamnarea sa la închisoare, în 1973, pentru homosexualism și alte păcate – după ce fusese deja atacat ca formalist, naționalist ucrainean și deviaționist. Sergei Parajanov n-a mai putut face filme timp de mai bine de zece ani, reușind apoi să finalizeze o singură peliculă înainte de a muri de cancer în 1990. Născut în 1924 în Gruzia, într-o familie de armeni, Sergei Parajanov a avut de suferit toată viața datorită elogierii altor culturi decât cea rusă și a sfidării birocrației. Această capodoperă profund originală este expresia extremă a viziunii sale artistice excentrice. Mozaic istoric și mistic despre viața, opera și lumea interioară a poetului armean din secolul al XVIII-lea Aruthin Sayadin, cunoscut drept Sayat Nova („Regele cântecului”), „Sayat Nova” aka „The Color of Pomegranates” (Culoarea granatelor) a fost pentru multă vreme disponibil doar în varianta rusă, „epurată” etnic. Versiunea originală, superioară, descoperită într-un studiou din Armenia la începutul anilor 1990, nu poate fi considerată definitivă, dar este în mod cert cea mai reușită deocamdată: unele cadre și secvențe sunt inedite, altele sunt plasate la momente diferite în film și, avantaj particular pentru spectatorii vestici, mult mai mult din poezia citită în film este subtitrată. În ambele variante, imaginile asemeni unor tablouri amintesc de spațiul aproape bidimensional al filmelor făcute cam acum un veac, în timp ce culorile somptuoase și aroganța poetică și metaforică par a devia dintr-un cinema utopic al viitorului. Citatul din Sayadin care deschide filmul poate fi citit ca o declarație a regizorului însuși: „Apa mea este de un fel special,/Nu oricine o poate bea./Scrisul meu este de un fel special,/Nu oricine îl poate citi./Temelia mea nu este făcută din nisip,/Ci din granit masiv”. Dar spectatorul nu are nevoie să decodeze sistematic imaginile filmului pentru a le simți forța ineluctabilă. Primele cadre arată trei granate din care se scurge suc roșu pe o față de masă albă, un pumnal pătat de sânge, picioare goale care strivesc boabe de struguri, un pește (care se transformă în trei) plutind între două bucăți de lemn luat de apă și, în fine, apa curgând peste câteva cărți. În același timp „dificile” și imediate, criptice și răvășitoare, imaginile intense ale filmului evocă miniaturile persane într-o viziune extatică. (Jonathan Rosenbaum, critic de film la Chicago Reader, autor, preluat din 1001 de filme de văzut într-o viață)

Lasă un comentariu

Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Protectie Spam *: