Comentarii (0) Reclamație film
  • Alege un server =>

loading...

loading...

Doneaza Ajuta Site-ul...

0.0

loading...

Le chagrin et la pitié (The Sorrow and the Pity) - Durere şi Milă (1969)

Durerea și milă este un film documentar din 1969, realizat de Marcel Ophüls, despre colaborarea dintre guvernul Vichy și Germania nazistă în timpul celui de-al doilea război mondial. Filmul folosește interviuri cu un ofițer german, colaboratori și luptători de rezistență din Clermont-Ferrand.

Vizualizari: 460

Categoria: Documentar, Istoric, Război, 1969

Regizor: Marcel Ophüls

Data Adaugari: 14/02/2020

Scenariști: Marcel Ophuls, André Harris

Uploader: kukoolcrivat

Durată Film: 04:10:06

Claritate: BDRip 720p

Premii: 1 nominalizare OSCAR,1 premiu BAFTA,1 premiu KCFCC Award,2 premii NBR Award,2 premii National Society & New York Film Critics

IMDb: 8.2


loading...
Timp de mai bine de două decenii, societatea franceză n-a părut dispusă să examineze problemele morale puse de ocupația germană, dar profundele frământări sociale din mai 1968 au adus o anumită deschidere în acest sens. Documentarul lui Marcel Ophüls, „Le chagrin et la pitié” aka „The Sorrow and the Pity” (Tristete și milă) își concentrează atenția asupra evenimentelor din orășelul Clermont-Ferrand. Deși inițial televiziunea națională i-a oferit sprijinul, filmul lui Marcel Ophüls n-a fost difuzat pe post și a fost lansat doar în cinematografe, devenind rapid cea mai controversată peliculă a anului. A urmat distribuția internațională, în urma căreia această consemnare (timp de 4 ore) a amintit supraviețuitorilor epocii fasciste, întreruptă periodic de înregistrările de arhivă, a căpătat statutul unuia dintre cele mai aplaudate documentare din istoria filmului. Marcel Ophüls a ales un oraș din „zona liberă” a Franței regimului de la Vichy, pentru a putea analiza felul în care opera guvernul colaboraționist. Personajele sale din interviuri provin din diferitele categorii sociale, de la aristocrați la țărani și până la soldați germani fotografiați cu medaliile pe piept. Reducând la minimul narațiunea și generalizările deformate, „Le chagrin et la pitié” reflectă fidel ambiguitățile și contradicțiile perioadei. Tonul filmului este totuși acela de „Chagrin” (tristete, dar și rușine), provocat de întrebările insistente ale intervievatorului și de minciunile sau denaturările care devin evidente în răspunsurile subiecților, datorită naturii variate a mărturiilor culese și reacțiilor spontane la întrebările dificile și incomode. (R. Barton Palmer, doctorate la Yale University și New York University, preluat din 1001 de filme de văzut într-o viață)

Lasă un comentariu

Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Protectie Spam *: