Comentarii (0) Reclamație film
  • Alege un server =>

loading...

4.0

loading...

Nosferatu, eine Symphonie des Grauens - Nosferatu - Simfonia groazei (1922)

Simfonia groazei este un film mut german în cinci acte, produs în anul 1922 sub regia lui Friedrich Wilhelm Murnau. Filmul este o adaptare neautorizată a romanului „Dracula” scris de irlandezul Bram Stoker. De asemenea, este unul dintre cele mai cunoscute filme expresioniste germane.

Vizualizari: 637

Categoria: Horror, 1922

Regizor: F.W. Murnau

Data Adaugari: 01/05/2017

Scenariști: Henrik Galeen

Uploader: kukoolcrivat

Durată Film: 01:34:18

Claritate: HD 720p

Premii: Un premiu OFTA Film Hall of Fame, 1 Nominalizare Saturn Award, 1 Nominalizare Rondo Statuette

IMDb: 7,9


loading...
Inafara influentei majore pe care acest film o are asupra genului “horror” mai avem si influenta asupra filmului in general, reprezentantata de stilul vizual pe care il adopta si anume expresionismul. Contrar credintei populare, cuvantul Nosferatu nu inseamna “vampir” ci “purtatorul ciumei”. Acest aspect este conturat de aparitia vampirului, acesta prezinta caracteristicile unui sobolan. Pe tot parcursul filmului, Orlok este insotit de soboloani, cunoscutii ca purtatorii ciumei si al ghinionului. Venirea contelui in lumea “civilizata” simbolizeaza conflictul dintre natura si civilizatie, dar si dintre doi lumi, cea mitica, folclorica,uitata, si cea civilizata, a prezentului. Avem deci, punctul de intalnire intre trecut si viitor, conturand o tema a dualitatii. Aceasta tema a dualitatii este prezenta pe tot parcursul filmului, cel mai bine, in relatia dintre antagonistii filmului, si anume Hutter si Orlok. Legatura dintre cei doi face trimitere la contactul dintre lumea civilizatie si salbaticie, numai pe o scala mai mica si mai personala. Hutter reprezinta inocenta, omenia, si copilul din noi toti, in timp ce Orlok simbolizeaza instinctele animalice, nevoile primare, rautatea si mandria din fiinta umana. Ca si Jekyll si Hyde sau chiar si Larry Talbot si Omul-Lup, Hutter si Orlok reprezinta 2 parti ale aceluias intreg. Alt personaj cheie o reprezinta sotia lui Hutter, Ellen care reprezinta “idealul” feminin. Este nerabdatoare sa isi inceapa viata de femeie casatorita si ii este fidela si loiala sotului ei, insa, pe parcurs ea renunta in fata tentatiilor, platind astfel cu viata. Singurul supravietuitor ramane insa copilarosul si inocentul Hutter care descopera neplacerile si durerile lumii “reale”. Daca Gustav von Hangleheim face o treaba admirabila ca Thomas Hutter, cel care “fura show-ul” este Max Shreck ca Orlok. Sub nenumaratele straturi de machiaj, Shreck (cuvantul german pentru “frica”) ii da viata contelui Orlok, desi multi vampiri au aparut pe ecrane de atunci, nici unul nu era mai infricosator sau mai convingator decat Shreck. Acesta s-a scufundat “adanc” in rol, iar, ajutat de originea lui misterioasa si de faptul ca nu iesea niciodata din caracter, Max Shreck a fost considerat a fi un vampir adevarat (vezi “Shadow of the Vampire” (2000) pentru dezvoltarea premizei).
In principiu, filmele de groaza se folosesc de imagini sau sunete sugestive pentru a-si speria audientele si acest lucru este exmplificat cel mai bine in “Nosferatu”. Dupa cum am mai spus, filmul face partea din aceea miscare cinematografica cunoscuta ca expresionismul german. Umbra aceea sinistra care urca scarile, arhitectura gotica si groteasca a castelului lui Orlok, umbrele pictate pe pereti, scena cu sicriul sau statura impunatoare a contelui, acestea sunt imagini pe care nu le poti uita odata ce le-ai vazut, aratand puterea filmului de a speria si impresiona fara sunet. Scorul filmului se potriveste perfect cu imaginile proiectate, conturand o atmosfera de cosmar. Totul, de la inceput pana la sfarsit, seamana cu un vis, atmosfera si compizitia vizuala reprezinta punctele forte ale lui “Nosferatu”. Cinematografia tipica expresionismului, cu folosirea unica a umbrelor si al unor efecte speciale primitive combinata cu “obsesia” lui Murnau de a controla fiecare scena (regizorul fixa pana si pozitia oglinzii, nimic nu era lasat la intamplare) si scorul straniu fac din “Nosferatu” o capodopera a cinematografiei timpurii. Imaginile prezentate continua sa fie recunoscute si parodiate si in ziua de azi, si vor continua sa reziste trecerii timpului, continuand sa-i infricoseze pe cei care i-ar da o sansa. In multe feluri, “Nosferatu- Eine Simphonie des Graunes” din 1922 este mai infricosator decat multe din filmele de groaza mai “cunoscute” deoarece se foloseste de imaginatia spectatorilor, hranindu-se cu superstitiile si temerile lor, fiind intr-un fel, unul dintre primele filme psihologice. Impreuna cu valoarea sa istorica, a povestii sale clasice (fiind pana la urma, prima adaptare a romanului Dracula de Bram Stocker) si a viziunii artistice a regizorului F.W.Murnau, filmul continua sa surprinda, la aproape 100 de ani dupa realizarea sa. Sunt sigur ca va continua sa surprinda si in viitor, atata timp cat luna va rasari pe cer impreuna cu contele Orlok, cufundat in umbre impreuna cu roiul sau de sobolani, dormind, asteptand, asteptand urmatoarea victima.

Lasă un comentariu

Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Protectie Spam *: